Tusea la copii

Tusea este un reflex de aparare al căilor aeriene. Reflexul poate fi voluntar sau involuntar (de cele mai multe ori). Mecanismul de producere implică un arc reflex determinat de stimularea receptorilor care sunt respiratori (bronsii, trahee, laringe, rinofaringe, pleură, mediastin) sau nerespiratori (urechea medie, esofag, stomac, apendice, splina, peritoneu, trompa uterină). In tuse se produce expir profund, brusc, zgomotos (închiderea glotei , relaxarea diafragmului si contracţia muschilor respiratori). Acesta este motivul pentru care atunci cand tuşim reflexul poate deveni deranjant, în urma accesului de tuse copiii acuza dureri de burtică sau uneori varsă.

Cauzele tusei sunt inflamaţii ale mucoasei respiratorii (rinite, faringite traheite, bronşite, pneumonii, abcese, pleurezii, sinuzite), mecanice (din interiorul căii respiratorii- compresia căilor aeriene, corpi străini, particule de praf, pulberi, sau din exteriorul căii respiratorii- refluxul gastroesofagian, afecţiuni cardiace sau aortice, compresiuni mediastinale), chimice (gaze, fumat), termice (temperaturi extreme), boli genetice (fibroza chistică), deficitele imune, anemiile.

După durata simptomatologiei tusea este acută (<3 saptamani), subacută (3-8 saptamani) şi cronică (peste 2 luni). Tusea care durează peste 4 săptămâni necesită o evaluare medicală.

Pneumoniile pot fi cauzate de virusuri (virusuri gripale, paragripale, virusul sincciţial respirator, rinovirusuri, adenovirusuri, virusul Coxsackie, coronavirusuri), bacterii (Haemophilus influentae, pneumococul, Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, Moraxela cataralis, Bortadela pertusis) sau fungi. Se face radiografie la indicatia medicului în majoritatea cazurilor de pneumonie comunitară, in cazul in care starea clinică o permite sau o impune. Nu uitaţi că radiografia nu vindecă ci aduce un aport diagnostic sau terapeutic si nu este o urgenta decât in anumite cazuri. Se face cu prioritate la cei care prezintă complicaţii, boli asociate sau la cei instituţionalizaţi.

Tusea poate avea si complicaţii in cazurile grave: acumularea de aer în cavitatea pleurală (pneumotorax), fracturi costale, rupturi de vase oculare (retiniene), leşin (sincopa), durerea de cap (cefaleea), epuizare, pierderi urinare (incontinenţă), vărsături (date de distensia gastrică), hernii.

Principala modalitate de tratament este hidratarea (aportul lichidian), umidifierea aerului (prosoape ude pe calorifer, vas cu apa în cameră, umidificatoare). Chiar daca copilul este răcit poate face baie, contrar ,,obiceiurilor” din popor.

Calmarea tusei se face prin antitusive, tapotaj (drenaj postural) pentru eliminarea secreţiilor, extragerea din mediu, ameliorarea bolii de fond – antiastmatice, imunomodulatoare, tratamentul refluxului gastro-esofagian, tratamentul insuficienţei cardiace. In raceala comuna (rinofaringitele acute) si rinite tusea este determinată de inflamaţie si acumularea de secreţii postnazal. Tratamentul local (topic) nazal este eficient si suficient in cazurile recomandate daca administrarea se face după toaleta corectă a foselor nazale (instilaţii cu soluţii saline care după aproximativ 3 minute sunt îndepartate prin aspirare).

Tratamentul pneumoniilor vizeaza cauza (germenul implicat) şi in cele mai multe cazuri se bazează pe aspectul clinic (semnele decelate la consultul medical). Astmul bronsic raspunde la bronhodilatatoare (Ventolin) spre deosebire de celelalte afecţiuni manifestate prin tuse. In tusea psihogenă (care poate să apară la adolescenţi) terapiile comportamentale, descoperirea factorilor cauzatori, relaxarea si exerciţiile respiratorii au eficientă.

Prevenţia afecţiunilor care determină tusea se face în primul rând prin măsuri igieno-dietetice (alimentaţie bogată în fructe si legume, evitarea aglomeraţiei şi a spaţiilor închise, spălarea mâinilor, aerisirea încăperilor, plimbări în aer liber). Prevenţia include vaccinarea si tratamentul adecvat al altor probleme de sănătate. Vaccinarea BCG, împotriva Haemophilus influenzae , Pertusis, varicelei, rujeolei şi Streptococcus pneumoniae – a redus incidenţa infectiei si la adulţi, deoarece mulţi contactează infecţia de la copii.

Mergeţi la spital dacă copilul este febril asociind dificultaţi de inghiţire, salivează abundent, respiraţia devine dificilă când este liniştit, prezintă cianoză sau paloare dupa tuse, agitaţie, iritabilitate, somnolenţă marcată, adinamie sau pentru orice motiv de nesiguranţă sau îngrijorare.

Tusea şi pneumoniile

Diagnosticul etiologic se pune la cazurile care au necesitat internare, în majoritatea cazurilor de evolutie nefavorabilă. Reevaluarea terapeutică în majoritatea cazurilor se face dupa primele 2-3 zile. Indicaţiile chirurgicale sunt rare. În pneumonia comunitară debutul este brusc, dupa aproximativ 2 zile de stare generală usor modificată manifestându-se prin febră şi frison. Imaginea radiologică a acestui tip de pneumonii se normalizează dupa aproximativ o lună. Pneumonia interstiţială are un debut progresiv, debutând ca o rinofaringită şi puţine semne clinice. Aspectul radiologic este cel al unei pneumonii atipice. În bronhopneumonii febra asociază dispnee marcată şi secreţii purulente, agenţii cauzatori fiind în general Stafilococul aureu sau bacterii Gram negative. Pneumonia de aspiraţie survine dupa o tulburare de deglutiţie (reflux, greşeli în tehnica alimentaţiei), postanestezie sau în paralizii, de cele mai multe ori fiind cauzată de enterobacterii, Stafilococ aureu sau anaerobi. Principalele diagnostice diferenţiale în pneumonii se fac cu tuberculoza, embolia pulmonara, cordul pulmonar, procese neoplazice, motiv pentru care trebuie să acceptaţi si alte investigaţii propuse de medicul curant.

Postinfecţios tusea poate persista chiar săptamani doar că va fi mai rară.

Tusea şi astmul bronşic

Tratamentul în criza de astm bronşic este cu Ventolin, nicidecum cu antibiotic. În exacerbarile din astmul bronşic nu există ghid care sa indice antibioterapia în absenţa detresei respiratorii. Exista cazuri când criza de astm are un substrat infecţios. Atunci când detresa respiratorie apare, copilul trebuie sa fie supus unui consult medical.

În cazurile de hiperreactivitate traheobronşica, atunci când survine criza de astm, tratamentul include şi cortizon în majoritatea cazurilor. Refuzul acestei medicaţii, atunci când medicul o recomandă, nu face decât sa prelungescă suferinţa în cadrul bolii. La fel se Întamplă şi atunci când se refuză antibioticul la o criză declansată de infecţii.

Tusea si medicaţia inhalatorie

În tuse se prescrie frecvent medicaţie prin nebulizare (prin aparat de aerosoli). Se prescrie ser fiziologic, ser hiperton (NaCl 3%=Respisun), adrenalină, salbutamol (Ventolin), cortizon (Flixotide, Dexametazonă). De cele mai multe ori, mai ales daca mama susţine ca a mai administrat medicaţie inhalatorie, se trece peste etapa explicării administrării. Administrarea corectă şi eficientă se face cu mască. E bine sa fie precedată de toaleta foselor nazale. Se va respecta cantitatea de substanţă a fi administrată Nu orice substanţă de nebulizare trebuie să fie diluată cu ser fiziologic. Recipientul de soluţii trebuie să fie spălat după fiecare administare. Elementele componente detaşabile e bine să fie curăţate (spălare şi /sau soluţii de igienizare) lunar. După fiecare tratament, indiferent de durată (zile/săptămâni) se va face igienizarea aparatului ; acelaşi lucru trebuie să fie făcut şi în cazul schimbării persoanei care necesită tratament prin nebulizare. Se va respecta intervalul de timp dintre administrări (de 4 ori pe zi înseamnă din 6 în 6 ore, implică deci trezirea nocturnă) şi durata tratamentului.

În cazul folosirii MDI (lichid presurizat-Ventolin, Ipravent, Flixotide), pentru administrarea corectă a sprayului, se va folosi un dispozitiv numit spacer care este cel mai frecvent babyhallerul, volumaticul sau optichamberul. De menţionat că nici adultul nu reuşeşte să-şi administreze corect medicaţia în criză fara spacer. Spacerul este individual, trebuie igienizat înainte de prima folosire, apoi lunar şi ori de cate ori e nevoie. E recomandat ca înlocuirea spacerului să se faca anual şi în funcţie de vârstă. Sprayul trebuie agitat înainte de folosire. Cănd sprayul este nou se vor elibera 2 doze pentru a ajunge la medicaţia presurizată. După fixarea sprayului la spacer se va astepta câteva secunde, timp în care copilul va respira în spacer. După declanşare copilul va respira în spacer de 7-10 ori cu o perioadă de apnee (ţine aerul inspirat) de 5-7 secunde. Al doilea puff indicat se va face dupa o pauză de minim 30 de secunde. În general, după administrarea corectă, copilul nu rămâne cu un gust ciudat.

În cazul DPI (pulbere-Symbicort, Budesonide, Pulmicort) copilul este mare dar reuşește să-şi administreze medicaţia cu succes, instructajul fiind însuşit chiar de pacient în cabinetul medical.

Autor: Epure-Runcu Anamaria

             Medic specialist pediatrie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *